Contact:

Adresa de e.mail: lukianfm@mail.com
Facebook: https://www.facebook.com/lucian.pascan
Pagina de prezentare: https://www.facebook.com/pages/Lukian-FM/351187448289159?ref=hl
Telefon: 0786 50 31 80
Locaţie: România, Harghita, Miercurea Ciuc


luni, 20 octombrie 2014

Unde poţi să atingi şi să săruţi Crucea pe care Iisus Hristos a fost răstignit ?

       Ce poate să fie mai impresionant şi înălţător pentru un creştin, decât să poată atinge şi săruta Crucea pe care Fiul lui Dumnezeu - Iisus Hristos a fost răstignit. Faptul că această posibilitate îţi este la îndemână şi că poate ai trecut de câteva ori pe lângă această şansă...  datorită faptului că nu ai ştiut ?! Eyh, nici eu nu am ştiut, dar de acum înainte nu doar că o să mai trec pe acolo, vă fac şi vouă cunoscut faptul că Biserica Ortodoxă “Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din municipiul Sfântu Gheorghe, are o părticică din Crucea pe care Mântuitorul nostru a fost răstignit.



Lemn din  Sf. Cruce pe care Iisus Hristos a fost răstignit



         Este o biserică impresionant de frumoasă, merită vizitată din toate punctele de vedere. Un alt aspect de netrecut cu vederea este faptul că aici aveţi posibilitatea să vă închinaţi şi Moaştelor mai multor Sfinţi.

Moaşte -  Sf. Ier. Nicolae

Moaşte - Sf. Mare Mucenic Gheorghe

Moaşte - Sf. Ioan Maximovici

Moaşte - Sf. Cuv. Iosif Isihastrul
P.S.  Nu fii sărac sufleteşte, transmite mai departe, de ce să ocolească, să evite să atingă Sf. Cruce !!!

vineri, 3 octombrie 2014

Strainic locurilor dragi Sf. Părinte Arsenie Boca

‘’ doresc sa fiu de ajutor celor care îşi propun să viziteze CHILIA PĂRINTELUI, MĂNĂSTIRILE BRÂNCOVEANU şi PRISLOP, nu analizez fapte, comportamente iar textul nu este o biografie a părintelui (după cum veţi vedea), e o simplă expunere a unui simplu om despre un pelerinaj cu mari trăiri sufleteşti,cu o încărcătură emoţională desăvârşită ! ’’


        După 1 an de pregătiri, iată-mă îndeplinindu-mi dorinţa de a călători spre trei din cele patru locaţii în care a trăit şi s-a rugat Părintele Arsenie. Călătoria mi-am început-o într-o dimineaţă frumoasă de august, împreună cu trei persoane foarte dragi mie, pe care le-am invitat să ia parte acestei călătorii de suflet. Am pornit din Miercurea Ciuc şi ne-am deplasat pe ruta Braşov, Codlea, Făgăraş, Sâmbăta de Jos, Sâmbăta de Sus. După ce am ieşit de pe drumul european şi am traversat prima localitate Sâmbăta de Jos, am ajuns într-un câmp de unde aveam să fim copleşiţi la maxim de măreţia peisajului, în faţa noastră se înălţa semeţ ca un zid al unei fortificaţii: Masivul Făgăraş.



        Prima locaţie de vizitat am hotărât să fie Chilia Părintelui. Ajunşi în parcarea din faţa Mănăstirii Brâncoveanu din localitatea Sâmbăta de Sus, ne-am echipat cu ţinuta de drumeţie, ne-am luat rucsacii cu mâncare, apă şi am pornit la drum. Din informaţiile culese de pe internet, cunoşteam faptul că drumeţia durează în jur de 3 ore dus, 3 ore întors, informaţie pe care o confirm. Acum depinde şi de excursionişti. Distanţa trebuie să fie undeva până în 10 km, cu tot cu urcuşul de la cabana Sâmbata până la chilie - urcare ,10 km la coborâre. 


        Drumeţia a fost superbă, drumul şerpuieşte printre brazi pe marginea pârâului cu apă cristalină, în care se scăldau razele soarelui, aer curat, cântecul păsărilor... toate cele necesare să faci o excursie cu mare încărcătură pozitivă pe toate planurile, unde mai pui la socoteală şi scopul acesteia care era să ajung la Chilia Părintelui.  Primele 2 ore ne-am deplasat pe un drum forestier.


         Au fost pelerini care s-au încumetat să urce cu maşina. Erau porţiuni unde cu greu pot trece două maşini una pe lângă alta, dealtfel cred că ar fi destul de neplăcut să prinzi ploi, darămite o viitură . Cine vrea să-şi uşureze pelerinajul, poate  să urce cu un tractor cu remorcă modificată pentru transport persoane. Pe alţii, i-am văzut călătorind în remorcuţe de marfă legate după maşini... întrebaţi localnicii... sincer nu am ştiut de existenta lor până nu le-am văzut trecând pe lângă noi, însă şi dacă aş fi ştiut, nu aş fi ales această variantă. Este bună pentru oameni bolnavi sau vârstnici şi pentru copii… De ce ? Consider că într-o astfel de călătorie e necesar să facem eforturi şi cel fizic a fost pregătitor.... timp de 3 ore  mi-am limpezit gândurile, am adunat în gând plusurile din viaţa mea care (cu toate că suntem oameni si mereu ne plângem) au devansat clar minusurile. Ajunşi la capătul drumului forestier, începem ascensiunea (cea de-a treia ora, 3 - numărul magic). De aici terenul e mai accidentat, însă nu prezintă un grad foarte mare de dificultate. Pe traseu ne-am întâlnit cu foarte mulţi pelerini, mulţi copii cu părinţiilor, oameni în vârstă. Pe măsura ce urcam, peisajul începea să prindă contur de basm. Dacă primele două ore le-am străbătut prin vale, având de o parte şi de alta doua ziduri îmbrăcate cu vegetaţie, brazi, stânci, cascade de apă atât pe traseul pârâului cât şi de pe versanţi, de la înălţimi foarte, foarte mari, acum în faţa noastră  avea să se deschidă fereastra Munţilor Făgăraş. Panoramă ce pur şi simplu îţi taie răsuflarea. Nu degeaba a ales Părintele să sape chilia aici. Am ajuns şi la cabană.


           Prin dreapta ei începea urcuşul spre chilie. E destul de abrupt însă nu de speriat. Dacă urmezi cărarea, nu are ce să ţi se întâmple, şi apoi lucrurile mari se fac cu efort... De lângă cabană până în faţa chiliei am făcut 20 de minute. Dacă au urcat copii, femei şi bărbaţi vârstnici, poţi să o faci şi tu. Pe cărare, găseşti funii sau scări din lemn pentru a-ţi înlesni ascensiunea, iar vegetaţia din jur, face să nu te simţi copleşit de înălţimea la care urci. Am ajuns şi la chilie. Într-un mod special şi civilizat pelerinii işi aşteaptă rândul să intre şi să se roage câteva clipe. E un loc foarte special, iar priveliştea este de o frumuseţe rară. Acum constat că deşi există cabana la poale, dorinţa Părintelui ca această locaţie să fie una specială şi mai retrasă, e indeplinită. Cine ajunge aici, este printre cei aleşi. Nu poţi să faci călătoria asta, dacă nu vii cu sufletul curat şi dacă ai alte gânduri. Nu poţi fii pelerin doar dacă mergi unde poţi ajunge doar cu maşina. O să vedeţi  oamenii pe care-i întâlniţi aici, sunt altfel, nu au complexe că trebuie să stea la rând, că trebuie să manifeste o conduită civilizată, că trebuie să fie îmbracaţi, nu dezbrăcaţi, că nu sunt scări rulante şi umbră până la mormânt ( la Prislop ).... sunt oamenii care chiar îşi doresc să-l întâlnească pe părinte necondiţionat şi sunt pregătiţi să facă sacrificii pentru asta.



         În chilie, încape o singură persoană. Iniţial, părintele îşi dorea să fie mult mai mare, doar că a renunţat la acest aspect datorită infiltraţilor apei şi faptului că cei ce-l urmăreau, ar fi putut interpreta într-un mod greşit realizarea acesteia. La chilie poţi să duci flori, iconiţe. Am văzut acatiste, sticle cu ulei...Ce simţi când intri şi te rogi în chilie.... nu descriu, pentru că aş fi sărac în cuvinte,  trebuie să mergi să traieşti tu. Acum că mi-am atins scopul, putem să coborâm.
        La cabana Sâmbăta, poţi servi un suc, un ceai... La coborâre, alt timp numai bun pentru a reflecta în armonie totală cu natura. Deşi  traseul  este  acelaşi  pe care l-am făcut la urcare, nu am avut timp să ne plictisim, natura a avut grijă de acest aspect, ne oferea surprize noi, plăcute la fiecare pas. Coborârea a durat la fel ca şi urcarea în jur de 3 ore.
         Următoarea etapă a excursiei a fost aceea de a vizita Mănăstirea Brâncoveanu, care este ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu.

 


         Aici, în 1942, Arsenie Boca a fost ridicat la treapta preoţească și numit stareţ. E foarte frumos aici. Am vizitat biserica veche în care a slujit părintele, cea nouă în care chiar atunci era în desfăşurare vecernia, lacul mănăstirii şi Izvorul Părintelui Asenie. Ar fi bine dacă ai avea măcar o oră la dispoziţie să o petreci lângă lac. Dacă îţi doreşti să ajungi la izvor, ar fi bine să te deplasezi cu maşina, deoarece nu este chiar aproape. Se poate ajunge pe două căi, amândouă înconjoară curtea mănăstirii.




Pentru cei interesaţi să se cazeze în Sâmbăta, am văzut multe locaţii care ofereau locuri de cazare. Noi însă nu am poposit, am urcat în maşină şi am început călătoria spre Mănăstirea Prislop. Şi pentru că ne-a prins noaptea pe drum, am înoptat la Pensiunea Phoenix (  http://www.pensiuneaphoenix.ro/ ). Ne-a îndrumat o cunoştinţă să poposim acolo. Fiind după ora 23, nu  am realizat cât de frumos este, dar dimineaţa după ce ne-am trezit… am rămas fără cuvinte. Pensiunea  este  situată într-o livadă. Condiţiile sunt foarte bune, iar micul dejun luat pe terasă lângă lac… a făcut tot deliciul şi încântarea dimineţii.. Apoi am pornit din nou la drum.
         Noul obiectiv a fost Mănăstirea Prislop. Am ales să mergem prin Hateg, Silvaşul de Jos, Silvaşul de Sus. În ciuda faptului că pe internet erau persoane care sustineau că au găsit greu drumul spre mănăstire, a fost foarte uşor. Este foarte bine semnalizat, trebuie doar să fii atent. Dacă doreşti să duci flori Părintelui, nu trebuie să le duci de acasă facându-ţi griji că nu vor face faţă transportului -  vei găsi pe drum, din Silvaşul de Jos începând, mulţi localnici vând la stradă. Ghiveciul cu flori pe care îl duci părintelui, îl vei putea pune la mormânt în momentul în care ajungi în dreptul lui. De jur împrejur este plin cu flori. Eu l-am dat unei maici înainte să mă închin, deoarece era foarte aglomerat şi ca să nu ies din rând. 
        Pe măsură ce te apropii de mănăstire, drumul se îngustează foarte mult, iar dacă prinzi aglomeraţie cum am prins noi, trebuie să fii foarte răbdător. Necunoscând faptul că la intrarea în curtea mănăstirii, este o parcare imensă şi totodată văzând foarte multe maşini parcate pe drumul ce duce spre mănăstire, am parcat şi noi unde am găsit loc şi ne-am continuat  traseul  pe  jos. La intrare, am remarcat câteva mesaje importante pentru pelerini. Ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, fără pantaloni scurţi, fără fuste-rochii scurte, fără decolteu sau cu spatele gol. Am fost martor când, după mult timp de aşteptat, o doamnă a fost scoasă din rând şi trimisă pentru a se îmbrăca în mod corespunzător. Pentru doamne, există la intrare de împrumut ( fără taxe ) fuste lungi. E bine să vă conformaţi, şi până la urmă, de ce nu, să mergeţi pregătiţi de acasă pentru acest  moment important: de a te închina părintelui. Deasemenea, este interzis să fotografiezi, să filmezi şi nu există posibilităţi de cazare în incinta mănăstirii. Posibilităţi de cazare găsiţi în localităţile prin care treceţi în drum spre mănăstire. Pentru a ajunge la mormânt, e necesar să treci prin stânga mănăstirii. M-am conformat regulilor şi nu am fotografiat decât de la intrare. Din păcate au fost mulţi care au nesocotit toate regulile, fapt care denotă că spiritul de turmă funcţioneză în continuare, iar scopul acestora era doar să fi fost şi ei acolo unde merge lumea. Un alt episod, pe care nu aş fi dorit să-l văd… cineva a împărţit pelerinilor o rugăciune, pretinzând că ar fi a părintelui, o măicuţă a sesizat problema şi a rugat lumea să nu o mai transmită  altora întrucât nu este… o doamnă aflată în rând, a aruncat  o privire peste hârtie şi…. a susţiut că ‘’este’’ ! Şi atunci îmi pun întrebarea, înainte să ceri ajutor, chiar nu te poţi documenta puţin ? CUI, CE A FĂCUT, CINE A FOST, CE A SCRIS…. M-am simţit deranjat de faptul că îmi doream de atâta timp să ajung ACOLO, iar în loc ca pelerinii să menţină o linişte copleşitoare, căci eram de fapt la apogeul  pelerinajului… l-au transformat într-un moment  normal, comparabil cu  aşteptarea la  rând pentru a  cumpăra un aliment. Nu vreau sa mai spun nimic de nivelul discuţiilor pe care l-am auzit, de neliniştea de a aştepta în rând, de faptul că durează mult… Dar am închis ochii la propriu şi la figurat şi mi-am urmat calea. La închinăciune… trăiri emoţionante. Ştiţi cum e, cine trebuie să vadă - va vedea, să audă - va auzi, să simtă – va simţi.



         Tot în curtea Mănăstirii Prislop, mai  puteţi vizita Peştera Sf. Ioan de la Prislop, povestea i-am cunoscut-o  spre ruşinea mea doar datorită pelerinajului  şi poate şi din pricina faptului că cei ce au scris mai înainte despre Părintele Arsenie, care, datorită dragostei faţă de acesta, au omis să precizeze asupra posibilităţii de  vizitare şi a acestui loc sfânt. Ca să ajungi la peşteră, continuă urcuşul de la mormântul părintelui, să fie în jur de 500m. În biserică, aveţi posibilitatea să vedeţi icoane  pictate de Sf. Pr. Arsenie Boca. De lângă biserică, chiar lângă izvor, aveţi posibilitatea să luaţi aghiasmă. Pentru amintiri, suveniruri, există două posibilităţi, un chioşc din lemn situat chiar lângă biserică şi spre ieşire, pe partea stângă înainte de poarta mare, un magazin. Găsiţi de toate, ‘’Rugaciunea de dimineaţă’’... , cărţi, icoane, cruciuliţe…

         Dacă stăruieşti să faci această călatorie, îţi doresc să ai parte de ea cât mai curând şi să-ţi fie de folos aşa cum mi-a fost mie !

Toate fotografiile făcute le poţi vedea într-un album dedicat pelerinajului pe pagina mea foto de pe Facebook urmând acest link:

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.719044364836797.1073741845.351187448289159&type=1

Până în acest moment sunt primul care a transpus "Rugăciune de dimineaţă" pe muzică. Poţi să o asculţi intrând  pe linkul următor: 
https://www.youtube.com/watch?v=Uv4kSPLldCE

Pentru alte informaţii poţi să mă găseşti şi aici